23 martie 2015

Leul si iepurele - Fabula de Esop

Intr-o zi, un leu dat peste un iepure care dormea bustean, nesimtitor la tot ce se petrecea in jurul sau.

Leul era cat pe aci sa isi insface prada, cand, deodata, a trecut tropaind pe langa el o mandrete de cerb, tanar si apetisant. Fara sa mai stea pe ganduri, leul a lasat balta iepurele si a luat-o la goana dupa cerb.

Leu si iepure
Speriat de harmalaia facuta de leu si de cerb, iepurele s-a trezit si s-a facut nevazut cat a putut mai repede.

Dupa o lunga si palpitanta urmarire a cerbului, leul a obosit peste poate, si cu coada intre picioare, s-a intors sa-l manance pe iepure.

Vazand ca iepurele daduse bir cu fugitii, leul a oftat din toti rarunchii si a zis: "Merit ceea ce mi se cuvine, intrucat ca am renuntat la mancarea pe care aproape pusesem laba si mi-am fortat norocul vrand sa mananc si mai mult."

Morala acestei fabule aduce cu proverbul romanesc: "Nu da vrabia din mana pe cioara de pe gard," dar ne aminteste si de "Lacomul mai mult pierde si lenesul mai mult alearga."


Articole din acelasi domeniu in blogul "Povesti pentru copii":

Leul si vulpea - Fabula de Esop

Vulpea si iepurele - Fabula de Esop

Regele leu - Fabula de Esop

4 februarie 2015

Lumea grimminala a lui Adam Gidwitz

Daca esti amator de povesti de groaza, care iti fac parul maciuca si ai intre 10 si 100 de ani, trebuie sa intri numaidecat in lumea lui Adam Gidwitz si sa citesti "O poveste grimminala", o carte recent aparuta in librarii.

Cand eram eu  mic, mama imi spunea mereu "Vai, ce dragalas esti! Vai, ce manute! 
Vai, ce picioruse! Vai, ce poponet!"(asta era cuvantul mamei pentru fundul meu). 
Iar, apoi, zicea: 
"Mancate-ar mama sa te manance!" Si chiar parea hotarata.
Voua v-au spus vreodata parintii asa ceva? Majoritatea parintilor spun chestii din astea[..]. E absolut normal.
Dar aveti grija sa nu-i lasati sa va guste, puteti fi siguri ca nu se vor opri si va vor manca de-adevaratelea.

Asa spune Adam Gidwitz si are dreptate, din mai multe puncte de vedere!

Despre domnia sa, am aflat ca e un tip cool, care a avut o copilarie si adolescenta asa cum trebuie, presarate cu nazdravanii si rebeliuni specifice varstei.
Cand a mai crescut, a devenit profesor de limba engleza, si mai apoi scriitor.

Si fiindca basmele Fratilor Grimm nu-i dadeau pace, mai ales ca povestile originale sunt  sangeroase si, foarte rar, au final fericit, s-a gandit sa reconstruiasca  lumea grimminala sangeroasa, preluand personajele, firul povestilor, impletindu-le si aducandu-le in lumea noastra, de acum.

Deosebit este ca, Gidwitz, pe tot cuprinsul povestilor sale, interactioneaza moralizatora cu cititorul copil.



Stai sa vezi si Jurnalul de lectura propus de Radu Lilea pentru poveste, despre care cred ca este o idee minunata, pe care orice profesor de limba si literatura romana ar trebui sa-l adopte la clasa, la literatura!

"O lume grimminala" este o poveste despre doi copii, care umbla printr-o padure fermecata si

inspaimantatoare, care incearca sa faca CEVA si in ciuda poticnelilor lesne de inteles, REUSESC!

Este povestea unor copii care deslusesc intelesul  lumii!

De unde stiu  toate astea?

Tocmai, o fetita, de vreo 10 ani, prietena cu mine, mi-a recomandat cartea, stiind de blogul pentru copii cu povesti.
Mi-a spus ca "e tare!" si am ridicat o spranceana, stiind ca ea nu face afirmatii gratuite..!!!

6 decembrie 2014

Povestea Sfantului Nicolae si a lui Pére Fouettard - Legenda frantuzeasca

Era vremea recoltei. Roadele toamnei erau coapte, gata de a fi culese. Trei baietei mergeau aproape in fiecare zi la camp, pentru a-i ajuta pe parintii lor sa adune graul. Pentru ca erau inca mici, uitau, de multe ori, de boabele galbui care trebuiau stranse, si se distrau culegand flori sau alergand dupa fluturii sprintari.


Intr-o zi, cand se intorceau de la camp, cei trei baieti au zarit, din varful unui deal, orasul invecinat, cu turnurile, palatele si parcurile lui minunate. Desi, de obicei, nu aveau voie sa mearga nicaieri fara a fi insotiti, tentatia era atat de mare incat au uitat cu desavarsire lucrul acesta si s-au indreptat catre oras pentru a vedea de aproape lucrurile ce pareau atat de frumoase de la departare.

Odata intrati in oras, au inceput sa paseasca voiosi pe strazile largi, uimiti de tot ceea ce vedeau. In ochii lor, orasul parea sa fie fermecat .Nici nu au simtit cum a trecut timpul pe langa ei, iar atunci cand a venit seara, tristi si infometati, si-au dat seama ca s-au ratacit si nu mai stiau drumul inapoi catre casa.

Dintr-o data, in fata unui magazin aratos, au zarit o firma pe care era scris cu litere mari: Macelarie.
"Macelarule, te rog, deschide-ne," au strigat ei, in cor, "ne-am ratacit si vrem sa stam intr-o casa pana trece noaptea. Poti sa ne dai ceva de mancare si un pat in care sa dormim?" Usa macelariei s-a deschis, iar copiii au pasit inauntru.

Ce credeti ca facut macelarul cu cei trei baieti ?

Atunci copiii cand au intrat in casa, el tinea ascuns la spate un cutit lung si ascutit. I-a ucis pe baietei, i-a taiat in bucati si i-a pus intr-un vas mare cu sare!

Ganditi-va la saracii parinti, stand singuri in casele lor, ingrijorati si amarati, intrebandu-se de ce copiii lor nu au ajuns acasa. Ei au varsat lacrimi amare, si s-au rugat, cerandu-i lui Dumnezeu ajutor si iertare.

Intr-o seara din luna decembrie, toti locuitorii orasului se odihneau intre peretii caselor pline de caldura. Era zapada si ger , si nici un om indraznea sa iasa afara.Toate usile locuintelor erau ferecate... Dintr-o data, din ceruri, a coborat cu repeziciune o stralucire roz care a ajuns drept in mijlocul unei strazi. Acea stea cazatoare era chiar maretul Episcop, Sfantul Nicolae.

El a mers direct la usa macelariei, a batut cu putere, de trei ori, si a zis: " Deschide-ne." Macelarul a venit in graba sa vada cine il cauta. Genunchii ii tremurau de teama, caci nu putea uita de fapta lui cumplita. "Nobile vizitator, ce doresti de la mine?" a intrebat el. "Daca vrei, poti sa mananci si sa dormi in casa mea. Iti voi oferi cea mai buna sunca a mea."
"Nu," a spus maretul episcop, "du-te si deschide vasul cu saratura in care i-ai pus pe cei trei baietei." Dupa aceasta, Sfantul Nicolae a zis: "Inviati, ridicati-va, copii, caci vreau sa va binecuvantez. Sa fiti voiosi si fericiti precum pasarile care canta in cuibul lor in fiecare primavara. Duceti-va inapoi la parintii vostri." Fiecare dintre cei trei baieti s-a trezit si a inceput sa cante.

Macelarul cel crud trebuia sa isi primeasca rasplata. Pentru a-l pedepsi, Sfantul Nicolae l-a transformat in slujitorul sau, Pére Fouettard, si l-a condamnat sa il urmeze plin de rusine si urat de toata lumea pentru vesnicie.

Cerescule sfant, sa-i multumim lui Dumnezeu pentru aceasta fapta minunata !

Cei trei baietei s-au intors la casele lor si si-au sarutat plin de fericire parintii.



Din acea zi, Sfantul Nicolae vegheaza din inaltul cerului peste copii si le indeplineste dorintele.



In ziua de 6 decembrie, Sfantul Nicolae coboara din ceruri, se strecoara fara zgomot prin hornurile caselor si aduce copiilor buni, adormiti, cele mai frumoase jucarii. Copii obraznici il asteapta, insa, degeaba.